Ce poate favoriza apariția depresiei la copil și adolescent?

În primul rând este vorba de un istoric de depresie în cadrul familiei care favorizează apariția depresiei atât prin transmiterea vulnerabilității genetice, cât și prin influența mediului asupra copilului de a crește alături de un părinte ce prezintă simptomele specifice depresiei și alte semne și simptome asociate ei, cum ar fi consumul de alcool, stări de iritabilitate, lipsa comunicării și interesului față de creșterea copilului.

Factorii care pot favoriza apariția depresiei la copii și adolescenți sunt decesul în cadrul familiei, separarea părinților sau conflictele în cadrul familiei, abuzul și neglijarea copilului, precum și conflictele cu persoane de aceeași vârstă, colegi și bullying-ul.(Jaffe et. All, 2002)

Care sunt semnele depresiei la copil și adolescent?

În general depresia la copii și adolescenți este asociată cu scăderea randamentului școlar, implicarea în activități împotriva legii, precum și risc crescut pentru abuzul de substanțe și alcool la adolescenți.

Simptomele depresiei includ sentimentul de tristețe persistentă și pervazivă, pierderea interesului pentru activități care înainte erau plăcute, hipersomnia sau insomnia, lipsa poftei de mâncare sau apetitul excesiv comparativ cu perioadele anterioare. Este de menționat faptul că la copil, aceasta de multe ori nu este înțeleasă pentru că se manifestă prin stări de iritabilitate, comparativ cu stările de tristețe foarte des întâlnite în cazul adulților. Simptomele asociate pot include sentimente de vinovăție, gânduri suicidale, agitație sau întârziere psihomotorie și stimă de sine scăzută. De asemenea, depresia la copii este comorbidă cu alte afecțiuni precum ADHD, tulburarea de comportament opozant și tulburarea de conduită.

“Depresia la preșcolari include în mod special anhedonie(incapacitate de a resimți plăcerea în situații normale), schimbări ale somnului și apetitului, schimbări în activitate și sentimente de vină excesivă. De asemenea, un studiu longitudinal a sugerat faptul că depresia la vârsta preșcolară este o manifestare timpurie a tulburărilor copilăriei ce pot apărea ulterior.”(Luby, 2010) Acest aspect subliniază importanța depistării depresiei de la vârste mici și intervenția specializată în vederea prevenirii tulburărilor ulterioare și combaterii depresiei.

Intervenție în cadrul depresiei la copil și adolescent

În condițiile în care un copil sau adolescent prezintă semne specifice depresiei sau modificări care pot sugera o schimbare în ceea ce privește somnul, apetitul, activitatea sa uzuală, este necesar consultul unui medic și ulterior a unui psiholog pentru o evaluare inițială. Un accent important îl reprezintă evaluarea copilului pentru a stabili dacă acesta întrunește criteriile de diagnostic specifice depresiei. Studii arată că un accent deosebit în evaluarea copilului pentru depresie, îl reprezintă evaluarea emoțiilor complexe precum rușinea și vinovăția, întrucât nivelurile ridicate de rușine și vinovăție maladaptativă au fost corelate cu depresia cu debut precoce, iar acestea pot prevesti depresia și pot fi luate măsuri de timpuriu.(Luby, 2009)

Bineînțeles, în cazul în care depresia se prezintă într-o formă agravantă, sunt prezente ideații suicidare sau nu a fost abordată de timpuriu, se apelează la tratament medicamentos recomandat de medicul psihiatru însoțit de psihoterapie. Tratamentul medicamentos include inhibatori selectivi ai recaptării serotoninei(ISRS), care pot fi benefici pentru copii și adolescenți. Cu toate acestea există anumite limitări în ceea ce privește tratamentul medicamentos pentru copii și adolescenți, comparativ cu cel disponibil pentru adulții ce prezintă depresie. De asemenea, copilul sau adolescentul aflat sub tratament medicamentos trebuie monitorizat și evaluat constant pentru posibile efecte adverse.

Studiile(March et. Al, 2004; Kenrad et. Al, 2009; Brent et. Al, 2008) au demonstrat că cel mai eficient remediu este o combinație între tratamentul medicamentos și psihoterapie cognitiv-comportamentală. Aceasta s-a dovedit a fi eficientă în studii controlate clinic și ar trebui să includă următoarele componente(Szgiethy et. Al, 2012):

• Psihoeducație-definirea depresiei, stabilirea cauzelor și a tratamentului, precum și a obiectivelor de terapie. Primele două sesiuni este indicat să fie făcute împreună cu familia sau aparținătorii.

• Monitorizarea stării-Copilul sau adolescentul trebuie să devină conștient de propriile sale emoții și să și le monitorizeze sub forma unui jurnal.

• Rezolvarea de probleme-Copilul sau adolescentul trebuie să învețe să identifice problemele, să genereze soluții și să analizeze consecințele fiecăreia.

• Restructurarea cognitivă-Ghidarea copilului sau a adolescentului să identifice distorsiunile cognitive și gândurile negative și să le înlocuiască cu gânduri normalizate.

• Reglarea emoțională-Ghidarea copilului sau a adolescentului să își recunoască emoțiile, să stabilească intensitatea lor și să învețe strategii de reglare emoțională.

• Activare comportamentală-Copilul sau adolescentul va trebui să își mărească timpul petrecut în activități care îi fac plăcere, zi de zi și să învețe că starea de spirit nu i se va îmbunătăți înainte de a începe aceste activități, ci după efectuarea lor.

• Antrenarea abilităților sociale-Învățarea unor abilități sociale de bază precum ascultarea activă, contactul vizual menținut în conversație și salutul sau formulele de adresare, prin joc de rol.

• Intervenții de familie-Educarea membrilor familiei cu privire la depresie, concepte din terapia cognitiv-comportamentală și setarea unor așteptări realiste.

• Relaxare-Învățarea unor tehnici de relaxare, precum imagerie dirijată, relaxarea mușchilor, respirație diafragmatică.

• Prevenirea recăderilor-Monitorizarea recurenței depresiei și pregătirea pentru posibile sesiuni ulterioare.

Depresia la copil și adolescent este o afecțiune reală, iar prevenirea și combatarea sa prin intervenții specializate de psihoterapie și tratament medicamentos este foarte importantă pentru a preveni dezvoltarea unor alte afecțiuni comorbide precum anxietate, tulburări de comportament și uz de substanțe, precum și agravarea sa prin gânduri și tentative suicidale, afectarea vieții sociale, a funcționării și reușitei școlare.

Bibliografie:

• Brent D, Emslie G, Clarke G.(2008): Switching to another SSRI or to venlafaxine with or without cognitive behavioral therapy for adolescents with SSRI-resistant depression: the TORDIA randomized controlled trial. Pub Med: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/

• Jaffee SR1, Moffitt TE, Caspi A, Fombonne E, Poulton R, Martin J(2002). Differences in early childhood risk factors for juvenile-onset and adult-onset depression. PubMed: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/

• Kennard BD, Clarke GN, Weersing VR, et al(2009): Effective components of TORDIA cognitive-behavioral therapy for adolescent depression: preliminary findings. PubMed: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/

• Luby, JL(2010). Preschool Depression: The Importance of Identification of Depression Early in Development. NCBI: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/

• Luby, J1, Belden A, Sullivan J, Hayen R, McCadney A, Spitznagel E.(2009). Shame and guilt in preschool depression: evidence for elevations in self-conscious emotions in depression as early as age 3. PubMed:https://www.ncbi.nlm.nih.gov/

• March J1, Silva S, Petrycki S, Curry J, Wells K, Fairbank J, Burns B, Domino M, McNulty S, Vitiello B, Severe J.(2004). Fluoxetine, cognitive-behavioral therapy, and their combination for adolescents with depression: Treatment for Adolescents with Depression Study (TADS) randomized controlled trial . PubMed: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/

• Szgiethy E., Weisz JR., Findling RL.(2012). Cognitive behavioral therapy for children and adolescents. American Psychiatric Publishing

Articol publicat original în revista Monitorul Psihologiei