Reglarea emoțională poate fi definită ca un cumul de procese implicate în controlul emoțiilor, în modul în care o persoană le resimte și le exprimă. O auto-reglare emoțională eficientă poate fi definită ca abilitatea de a răspunde într-o manieră cât mai acceptată social, prin răspunsuri emoționale, la cerințele mediului, pentru a exemplifica acest lucru: în momentul în care suntem furioși într-o situație, putem comunica calm emoția și argumentele care ne fac să ne simim furioși, fără a arunca cu lucrurile din jur și fără a țipa, reacție ce poate genera sau amplifica un conflict.

Emoțiile apar ca urmare a informațiilor pe care le primim din mediu în diferite situații și ne determină să acționăm și să ne comportăm în anumite feluri( spre exemplu: Percep un potențial pericol -> simt frică-> voi fugi din calea lui). Așadar, emoțiile, deși sunt văzute ca fiind fie pozitive sau negative, de fapt acestea se află pe o axă continuă de intensitate și persistență care ne pot ajuta în relațiile cu cei din jur sau nu.

Reglarea emoțională poate fi modelată încă din copilărie, acest aspect fiind foarte benefic pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, îl poate ajuta să comunice mai eficient, să aibă relații pozitive cu adulții și co-vârstnicii la locul de joacă sau în clasă și să manifeste comportamente adecvate social. În perioada 2-5 ani, auto-reglarea emoțională se dezvoltă considerabil. Părinții și cei ce sunt implicați direct în creșterea și educarea copilului au un rol extrem de important, acest lucru fiind evidențiat de nenumărate studii. Astfel, mamele ce prezintă tendințe depresive și anxioase, vor fi mai iritabile față de copiii lor(Kim et. Al, 2010), iar copiii mamelor ce prezintă simptome depresive, dispun de abilități reduse de reglare emoțională(Goodman& Gotlib, 2005). De asemenea, în cazul mamelor care se înfurie când copiii lor prezintă probleme de comportament și se înfurie, s-a constatat o accentuare a problemelor de comportament în timp.(Cole et. Al, 2003)

De ce este importantă reglarea emoțională?

Emoțiile influențează sănătatea fizică a copilului(Ods et. Al, 2004), sănătatea mentală(Cole& Hall, 2008), competențele sociale(Halberstad et. All, 2002) și capacitatea de a fi pregătit pentru includerea în școală(Raver&Zigler, 2004). În general, copiii expuși la abuzuri, conflicte parentale și violență domestică, boli psihice în cadrul familiei și alte surse de stres, nu își pot regla eficient emoțiile.

Capacitatea de a fi pregătit pentru includerea în școală se referă la abilitatea copilului de a sta la masă, de a-și aștepta rândul, de a-și menține atenția în sarcină și a avea răbdare să înțeleagă informații noi, necunoscute și de a accepta limite și reguli impuse. Această capacitate este determinată de capacitatea copilului de a rezista la frustrare și de a se calma singur în situații frustrante, astfel este necesară o bună reglare a emoțiilor.

Când ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la modul în care copilul își manifestă emoțiile și are nevoie de ajutor în reglarea lor?

În momentul în care copilul are accese de furie și lovește, țipă sau se tăvălește pe jos, întrerupe activitatea la școală sau grădiniță, în momentul în care copilul este excesiv de timid și inhibat, refuză să participe la diverse programe artistice, să recite poezii, nu răspunde întrebărilor adresate de educator sau învățător de teama de a nu greși, nu comunică foarte mult cu părinții, începe să plângă cu ușurință în situațiile în care simte că ar putea greși sau în contexte noi. Acestea sunt situații des întâlnite, în care emoțiile pot avea o influență nefavorabilă asupra copilului, asupra modului în care comunică, se simte și se integrează în colectivul de copii și este necesar să îl ajutăm să își regleze intensitatea emoțiilor astfel încât comportamentul său să fie acceptabil și să îl ajute să se integreze.

Cum putem facilita reglarea emoțională?

Adulții, în principiu părinții și persoanele direct implicate în creșterea și educarea copilului pot facilita reglarea emoțională prin diverse mijloace.

În primul rând, putem ajuta copiii să recunoască și să identifice emoțiile, inițial prin imagini din mediul firesc, în situații prezentate în cărțile de povești sau în desenele animate, pentru ca ulterior să le recunoască la ei înșiși.

În al doilea rând, limbajul are un rol extrem de important, fie că este vorba despre citirea poveștilor despre personaje și emoțiile resimțite de către acestea, modul în care ele își înving teama, își reduc furia, își exprimă sentimentele, fie că este vorba despre povestirea și dialogul propriilor experiențe emoționale. Astfel, părintele îi poate relata situații proprii sau poate facilita prin dialog cu copilul acest aspect.

Pentru a ajuta exprimarea emoțiilor prin limbajul verbal, se pot folosi imagini ce reprezintă emoțiile, un termometru pentru a arăta intensitatea și eventual un ceas pentru a indica durata, care pot fi confecționate împreună cu copilul din carton sau alte materiale, în timp ce i se explică pe înțelesul său ce reprezintă termenul de “intensitate” și “persistență”. Suportul vizual îl va ajuta pe copil să vorbească cu o mai mare ușurință despre emoțiile sale. Este important ca părintele să îi accepte emoțiile fără a reacționa prin dezaprobare la situațiile care pe copil l-au făcut să se simtă trist sau furios, oricât de infantile ar părea acestea. Dacă copilul este foarte supărat că și-a pierdut jucăria preferată, pentru nivelul său de dezvoltare și înțelegere, precum și pentru universul său, acesta este un adevărat motiv de supărare, oricât ar încerca un adult să îi explice că se pot întâmpla lucruri mai dureroase de atât în viață sau că la magazin se găsesc zeci de jucării mai frumoase. O reacție mai potrivită este să încercăm să îi reflectăm copilului cum se simte: “Văd că acest lucru te supără și te face să te simți trist, de aceea plângï” și eventual să îl întrebăm ce credem că l-ar ajuta sau ce putem face pentru el.

Pentru a-l ajuta pe copil să identifice gânduri care să îi fie utile în momentele în care este blocat emoțional, putem să folosim diverse abordări, una dintre ele fiind legată de super-eroi. Copiii idealizează și caută modele, astfel putem folosi acele modele pentru identificarea de gânduri utile, prin întrebări simple: “Ce ar spune super-eroul tău acum?” sau “Ce ar face super-eroul tău acum?”.

Orice mijloc ludic, fie că este vorba de desen, pictură, jocuri cu păpuși, povești sau filme de animație, poate fi folosit pentru a ajuta copilul să își înțeleagă emoțiile și să le exprime adecvat social. Printr-o auto-reglare emoțională eficientă, copilul se va integra mult mai ușor în medii noi, se va simți mai bine cu sine și va avea relații armonioase, iar părintele reprezintă fundația acestui proces, ei pot modela și pot facilita procesul de auto-reglare emoțională.

Articol publicat original în revista Monitorul Psihologiei.