Reglarea emoţională poate fi definită ca abilitatea unei persoane de a răspunde în cadrul experienţelor de viaţă cu un set de emoţii acceptabile social, care conduc la rezultate pozitive pentru persoana în cauză. Reglarea emoţională implică o serie de funcţii cognitive executive precum atenţia, memoria de lucru şi controlul inhibitor. „Programele de educație timpurie care leagă în mod efectiv reglarea emoțională și creşterea motivațională cu activități destinate să exerseze și să promoveze funcțiile executive pot fi eficiente în consolidarea auto-reglării, a pregătirii școlare și a succesului școlar.”(Blair & Diamond, 2008)

O serie de studii (Graziano et. all, 2010; Denham et all, 2012; Voltmer & Salisch, 2017) au relevat importanţa pe care o are abilitatea copiiilor de a-şi auto-regla emoţiile în ceea ce priveşte succesul academic încă de la grădiniţă, în perioada preşcolarităţii sau abilitatea acestora de a fi pregătiţi pentru şcolaritate. Reglarea emoţiilor este asociată pozitiv cu succesul şcolar, productivitatea în clasă, fiind chiar mai importantă decât calitatea relaţiei pe care educatorul sau învăţătorul o are cu elevul.

De asemenea, un copil care are abilitatea de a-şi recunoaşte şi a-şi exprima emoţiile într-o manieră adecvată se va dezvolta socio-emoţional pozitiv, va avea relaţii bune cu profesorul şi colegii de clasă, iar climatul pozitiv din clasă contribuie la dezvoltarea academică. (Blair & Diamond, 2008)

„Abilitățile de autoreglare emoţională permit angajarea în activități de învățare și oferă fundația pentru adaptarea la școală.” (Blair & Raver, 2015). Acest lucru nu înseamnă că dacă copilul îşi va recunoaşte emoţiile şi le va ajusta mai uşor, va învăţa să scrie şi să citească mai repede, ci va fi mai pregătit pentru a învăţa să scrie şi să citească.

Ce ar însemna (auto)-reglarea emoţională la copil? 

Ca acesta să aibă capacitatea de a recunoaşte şi a identifica emoţiile la cei din jur şi la sine după expresiile faciale, stimulii sau situaţiile care pot declanşa o emoţie, să înţeleagă conceptul de intensitate şi durată a emoţiei şi ulterior să îşi exprime emoţiile în situaţii sociale, în maniere acceptabile, astfel încât să obţină rezultate pozitive.

Cum este dovedită eficacitatea programelor de training în ceea ce priveşste înţelegerea şi recunoaşterea emoţiilor?

Training-urile (Sprung et. all, 2015) de înţelegere a emotiilor s-au dovedit a fi eficiente, astfel copiii au învăţat să recunoască aspectele externe ale emoţiilor (ex. expresii faciale sau stimuli care declanşează o emoţie), mentale (ex. emoţii ascunse, emoţii bazate pe dorinţe sau convingeri proprii) şi reflective (înţelegerea reglării unei emoţii, emoţii morale).

De asemenea, programele axate pe recunoaştere emoţiilor şi învăţarea abilităţilor de auto-reglare emoţională, precum Early HeartSmarts Program şi Head Start REDI, s-au dovedit a fi extrem de eficiente ca impact asupra dezvoltării copilului, după cum arată şi studiile ce au măsurat impactul (Bradley et. all, 2009; Bierman et. all, 2014).  Astfel, într-un training pilot Early HeartSmarts Program, s-au obţinut îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte dezvoltarea competenţelor sociale/emoţionale, cognitive şi de limbaj. Totodată, în cadrul programului Head Start REDI, 365 de copii au înregistrat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte angajarea în cadrul procesului de învăţare, compeţentele sociale, rezolvarea de probleme şi reduceri ale comportamentelor disruptive.

Aşadar, reglarea emoţională este o abilitate necesară pentru a fi dezvoltată la preşcolari în vederea creşterii şanselor reuşitei şcolare, a bunei relaţionări în cadrul climatului şcolar, precum şi a capacităţii de a fi pregătit pentru şcolaritate.