Parenting

Reglarea emoțională la copil-De ce este importantă și cum o putem facilita?

roxanaghita No Comments

Parenting

Psihologia dezvoltării copilului, creşterea şi educarea acestuia.


Reglarea emoțională la copil-
De ce este importantă și cum o putem facilita?

Reglarea emoțională poate fi definită ca un cumul de procese implicate în controlul emoțiilor, în modul în care o persoană le resimte și le exprimă. O auto-reglare emoțională eficientă poate fi definită ca abilitatea de a răspunde într-o manieră cât mai acceptată social, prin răspunsuri emoționale, la cerințele mediului, pentru a exemplifica acest lucru: în momentul în care suntem furioși într-o situație, putem comunica calm emoția și argumentele care ne fac să ne simim furioși, fără a arunca cu lucrurile din jur și fără a țipa, reacție ce poate genera sau amplifica un conflict.

Emoțiile apar ca urmare a informațiilor pe care le primim din mediu în diferite situații și ne determină să acționăm și să ne comportăm în anumite feluri( spre exemplu: Percep un potențial pericol -> simt frică-> voi fugi din calea lui). Așadar, emoțiile, deși sunt văzute ca fiind fie pozitive sau negative, de fapt acestea se află pe o axă continuă de intensitate și persistență care ne pot ajuta în relațiile cu cei din jur sau nu.

Reglarea emoțională poate fi modelată încă din copilărie, acest aspect fiind foarte benefic pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, îl poate ajuta să comunice mai eficient, să aibă relații pozitive cu adulții și co-vârstnicii la locul de joacă sau în clasă și să manifeste comportamente adecvate social. În perioada 2-5 ani, auto-reglarea emoțională se dezvoltă considerabil. Părinții și cei ce sunt implicați direct în creșterea și educarea copilului au un rol extrem de important, acest lucru fiind evidențiat de nenumărate studii. Astfel, mamele ce prezintă tendințe depresive și anxioase, vor fi mai iritabile față de copiii lor(Kim et. Al, 2010), iar copiii mamelor ce prezintă simptome depresive, dispun de abilități reduse de reglare emoțională(Goodman& Gotlib, 2005). De asemenea, în cazul mamelor care se înfurie când copiii lor prezintă probleme de comportament și se înfurie, s-a constatat o accentuare a problemelor de comportament în timp.(Cole et. Al, 2003)

De ce este importantă reglarea emoțională?

Emoțiile influențează sănătatea fizică a copilului(Ods et. Al, 2004), sănătatea mentală(Cole& Hall, 2008), competențele sociale(Halberstad et. All, 2002) și capacitatea de a fi pregătit pentru includerea în școală(Raver&Zigler, 2004). În general, copiii expuși la abuzuri, conflicte parentale și violență domestică, boli psihice în cadrul familiei și alte surse de stres, nu își pot regla eficient emoțiile.

Capacitatea de a fi pregătit pentru includerea în școală se referă la abilitatea copilului de a sta la masă, de a-și aștepta rândul, de a-și menține atenția în sarcină și a avea răbdare să înțeleagă informații noi, necunoscute și de a accepta limite și reguli impuse. Această capacitate este determinată de capacitatea copilului de a rezista la frustrare și de a se calma singur în situații frustrante, astfel este necesară o bună reglare a emoțiilor.

Când ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la modul în care copilul își manifestă emoțiile și are nevoie de ajutor în reglarea lor?

În momentul în care copilul are accese de furie și lovește, țipă sau se tăvălește pe jos, întrerupe activitatea la școală sau grădiniță, în momentul în care copilul este excesiv de timid și inhibat, refuză să participe la diverse programe artistice, să recite poezii, nu răspunde întrebărilor adresate de educator sau învățător de teama de a nu greși, nu comunică foarte mult cu părinții, începe să plângă cu ușurință în situațiile în care simte că ar putea greși sau în contexte noi. Acestea sunt situații des întâlnite, în care emoțiile pot avea o influență nefavorabilă asupra copilului, asupra modului în care comunică, se simte și se integrează în colectivul de copii și este necesar să îl ajutăm să își regleze intensitatea emoțiilor astfel încât comportamentul său să fie acceptabil și să îl ajute să se integreze.

Cum putem facilita reglarea emoțională?

Adulții, în principiu părinții și persoanele direct implicate în creșterea și educarea copilului pot facilita reglarea emoțională prin diverse mijloace.

În primul rând, putem ajuta copiii să recunoască și să identifice emoțiile, inițial prin imagini din mediul firesc, în situații prezentate în cărțile de povești sau în desenele animate, pentru ca ulterior să le recunoască la ei înșiși.

În al doilea rând, limbajul are un rol extrem de important, fie că este vorba despre citirea poveștilor despre personaje și emoțiile resimțite de către acestea, modul în care ele își înving teama, își reduc furia, își exprimă sentimentele, fie că este vorba despre povestirea și dialogul propriilor experiențe emoționale. Astfel, părintele îi poate relata situații proprii sau poate facilita prin dialog cu copilul acest aspect.

Pentru a ajuta exprimarea emoțiilor prin limbajul verbal, se pot folosi imagini ce reprezintă emoțiile, un termometru pentru a arăta intensitatea și eventual un ceas pentru a indica durata, care pot fi confecționate împreună cu copilul din carton sau alte materiale, în timp ce i se explică pe înțelesul său ce reprezintă termenul de “intensitate” și “persistență”. Suportul vizual îl va ajuta pe copil să vorbească cu o mai mare ușurință despre emoțiile sale. Este important ca părintele să îi accepte emoțiile fără a reacționa prin dezaprobare la situațiile care pe copil l-au făcut să se simtă trist sau furios, oricât de infantile ar părea acestea. Dacă copilul este foarte supărat că și-a pierdut jucăria preferată, pentru nivelul său de dezvoltare și înțelegere, precum și pentru universul său, acesta este un adevărat motiv de supărare, oricât ar încerca un adult să îi explice că se pot întâmpla lucruri mai dureroase de atât în viață sau că la magazin se găsesc zeci de jucării mai frumoase. O reacție mai potrivită este să încercăm să îi reflectăm copilului cum se simte: “Văd că acest lucru te supără și te face să te simți trist, de aceea plângï” și eventual să îl întrebăm ce credem că l-ar ajuta sau ce putem face pentru el.

Pentru a-l ajuta pe copil să identifice gânduri care să îi fie utile în momentele în care este blocat emoțional, putem să folosim diverse abordări, una dintre ele fiind legată de super-eroi. Copiii idealizează și caută modele, astfel putem folosi acele modele pentru identificarea de gânduri utile, prin întrebări simple: “Ce ar spune super-eroul tău acum?” sau “Ce ar face super-eroul tău acum?”.

Orice mijloc ludic, fie că este vorba de desen, pictură, jocuri cu păpuși, povești sau filme de animație, poate fi folosit pentru a ajuta copilul să își înțeleagă emoțiile și să le exprime adecvat social. Printr-o auto-reglare emoțională eficientă, copilul se va integra mult mai ușor în medii noi, se va simți mai bine cu sine și va avea relații armonioase, iar părintele reprezintă fundația acestui proces, ei pot modela și pot facilita procesul de auto-reglare emoțională.

Articol publicat original în revista Monitorul Psihologiei.

 

 

Distribuie

Your Website Title

Ce fac cu furia copilului în public?

roxanaghita No Comments

Parenting

Psihologia dezvoltării copilului, creşterea şi educarea acestuia.


Ce fac cu furia copilului în public?

baby-215867_1280

Să fii părinte este cu desăvârșire o împlinire, dar în același timp acest rol vine la pachet cu foarte multă responsabilitate asumată nu doar intern, ci și public, în fața situațiilor cotidiene. Pe de-o parte este vorba de nevoile copilului, pe care acesta nu a învățat să și le exprime verbal foarte bine, pe de altă parte este vorba de restul responsabilităților de părinte, nivelul de oboseală, frustrare și răbdare, termenele limită, dorința de a fi un părinte bun și de a reacționa corect, la care se adaugă și presiunea publicului care asistă la situațiile în care copilul țipă în supermarket, plânge fără lacrimi pentru că el vrea o jucărie care nu îi aparține, se tăvălește pe jos și episodul pare că nu se va termina.

Ceea ce am observat din experiența de lucru cu părinții și copiii acestora este că de cele mai multe ori părinții cedează și îi oferă copilului ceea ce își dorește, îi satisfac nevoia imediat, pentru că se simt jenați de situație și în mod special de faptul că situația este publică.

Ce putem înțelege despre accesele de furie la copil?

În primul rând faptul că furia este o emoție normală și firească, pe care o resimt copiii, dar și noi, adulții. În evoluția noastră, furia și agresivitatea ne-au ajutat să reacționăm și să ne apărăm de pericole. Furia la copil este la fel de firească și poate semnala diverse situații și nevoi.

Astfel, copiii comunică foarte multe prin furie, în primul rând pentru că la vârstele mici, în mod special până la vârsta de 4 ani, aceștia nu dispun de un vocabular dezvoltat sau de o exprimare verbală foarte bună. Maniera de a le transmite părinților că le este foame, sete, au dureri fizice se face prin plâns, agitație și furie, iar dacă nevoia le este satisfăcută, aceștia se vor liniști.

O altă situație o reprezintă cea în care resimt pierderea sau separarea (spre exemplu își pierd o jucărie de care s-au atașat sau unul dintre părinți trebuie să meargă la serviciu pe timpul nopții), iar copilul reacționează prin furie, plâns și agresivitate în situația dată.

Nu în ultimul rând, copiii sunt furioși atunci când nu pot tolera faptul că dorințele lor rămân nesatisfăcute (atenție, nu este vorba de nevoi) sau recompensa așteptată este amânată, iar aici ajungem la episodul de care aminteam inițial, în care de cele mai multe ori părinții cedează și le satisfac dorințele copiilor pentru a se liniști. Acest răspuns din partea părintelui este însă ineficient deoarece ceea ce va înțelege copilul este că “dacă țip și plâng destul de tare, voi obține ceea ce vreau” și vor folosi furia ca o monedă de schimb. Practic, ca părinte, ajungi să îi întărești un comportament de acest gen, poate de multe ori fără să conștientizezi direct efectele.

Ce putem face?

Orice lucru învățat poate fi și dezvățat. Este nevoie doar de răbdare și consecvență în metodele de parenting aplicate. În primul rând, este important să vedem care este cauza pentru care copilul se simte furios pentru a ști ce măsuri să luăm și să ținem cont de vârstă și de faptul că furia este mijlocul copilului de a comunica, astfel putem să îl ajutăm să comunice cât mai corect și în cuvinte, nevoile și cauza pentru care se simte furios.

În al doilea rând, copiii învață prin modelare, părinții fiind primele ființe pe care aceștia le observă și le imită, astfel ce putem face este să le oferim un exemplu personal adecvat. Reacțiile furioase ale părinților la furia copilului nu ajută. Este important să îi răspundeți calm, prin ton și gesturi.

Dacă copilul a întâmpinat o pierdere sau o dezamăgire și se simte furios, este important să fie ascultat, înțeles și securizat prin cuvinte calde și gesturi de afecțiune pentru a înțelege faptul că în momente de acest gen poate avea încredere în adulții de lângă el și poate găsi sprijin, iar el, la rândul său, învață să fie empatic, să le acorde celorlalți încredere și sprijin în astfel de situații.

În condițiile în care copilul este furios în locuri publice pentru că nu obține ceea ce își dorește și ripostează zgomotos, cel mai inteligent lucru pe care îl puteți face ca părinte este să îl ignorați. În termeni comportamentali, ignorarea va duce la extincția sau dispariția comportamentului. Nu vă speriați dacă în primă fază va țipa și se va tăvăli pe jos și mai intens decât de obicei, acest episod poartă denumirea de „extinction burst” și apare mai ales dacă până în momentul în care ați început să îi ignorați acest comportament, i-ați oferit copilului ceea ce își dorea sau i-ați satisfăcut dorința doar să se liniștească în public. După această creștere în intensitate a comportamentului „furios”, copilul va observa faptul că efortul depus de el pentru a fi furios nu îi aduce nici un rezultat și va renunța să se mai manifeste astfel. Cheia este să fiți consecvenți și să nu cedați în momentele sensibile și care au loc în public. Eventual îl puteți retrage din spațiul public, spre exemplu puteți să îl scoateți din magazinul în care se află jucăria pentru care plânge, până se liniștește și să îi explicați că veți reveni în magazin când se va liniști.

Nu în ultimul rând, lăudați copilul când s-a liniștit, pentru ca acesta să deprindă mai ușor comportamentele adecvate și specificați-i concret ce anume apreciați la acel comportament.

Nu uitați că oricât de dificil este, părintele este cel care impune limite și ghidează copilul în dezvoltarea sa, iar “personalitatea puternică” lăsată să se exprime liber la copil, în astfel de contexte, este un mit. Părintele poate refuza, iar copilul poate fi furios. Important este ca aceste episoade să fie gestionate astfel încât să asigure o dezvoltare emoțională optimă pentru copil.

Bibliografie selectivă:

Ribeiro, Liddon C. J., Gadaire d., Kelley m.(2015). Clinical and Organizational Applications of Applied Behavior Analysis. Sciencedirect: www.sciencedirect.com/science/article/pii/B9780124202498099901

Graziano(1974). Child Without Tomorrow – Chapter 7-Control of Aggressive and Tantrum Behavior. Sciencedirect: www.sciencedirect.com/science/article/pii/B9780080170855500138

Greene R.(2009). The explosive child: A New Approach for Understanding and Parenting Easily Frustrated, Chronically Infelxible Children-Revised and update. New York: Harper Collins Publishers

Larsen M,, Tentis E.(2003). The art and science of disciplining children. Sciencedirect: www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0031395503000762

Distribuie

Psihocare

Cum putem influența succesul școlar și ce rol are reglarea emoțională în acest proces?

roxanaghita No Comments

Parenting

Psihologia dezvoltării copilului, creşterea şi educarea acestuia.


Cum putem influența succesul școlar și ce rol are reglarea emoțională în acest proces?

635437-POCUZE-996

Reglarea emoţională poate fi definită ca abilitatea unei persoane de a răspunde în cadrul experienţelor de viaţă cu un set de emoţii acceptabile social, care conduc la rezultate pozitive pentru persoana în cauză. Reglarea emoţională implică o serie de funcţii cognitive executive precum atenţia, memoria de lucru şi controlul inhibitor. „Programele de educație timpurie care leagă în mod efectiv reglarea emoțională și creşterea motivațională cu activități destinate să exerseze și să promoveze funcțiile executive pot fi eficiente în consolidarea auto-reglării, a pregătirii școlare și a succesului școlar.”(Blair & Diamond, 2008)

O serie de studii (Graziano et. all, 2010; Denham et all, 2012; Voltmer & Salisch, 2017) au relevat importanţa pe care o are abilitatea copiiilor de a-şi auto-regla emoţiile în ceea ce priveşte succesul academic încă de la grădiniţă, în perioada preşcolarităţii sau abilitatea acestora de a fi pregătiţi pentru şcolaritate. Reglarea emoţiilor este asociată pozitiv cu succesul şcolar, productivitatea în clasă, fiind chiar mai importantă decât calitatea relaţiei pe care educatorul sau învăţătorul o are cu elevul.

De asemenea, un copil care are abilitatea de a-şi recunoaşte şi a-şi exprima emoţiile într-o manieră adecvată se va dezvolta socio-emoţional pozitiv, va avea relaţii bune cu profesorul şi colegii de clasă, iar climatul pozitiv din clasă contribuie la dezvoltarea academică. (Blair & Diamond, 2008)

„Abilitățile de autoreglare emoţională permit angajarea în activități de învățare și oferă fundația pentru adaptarea la școală.” (Blair & Raver, 2015). Acest lucru nu înseamnă că dacă copilul îşi va recunoaşte emoţiile şi le va ajusta mai uşor, va învăţa să scrie şi să citească mai repede, ci va fi mai pregătit pentru a învăţa să scrie şi să citească.

Ce ar însemna (auto)-reglarea emoţională la copil? 

Ca acesta să aibă capacitatea de a recunoaşte şi a identifica emoţiile la cei din jur şi la sine după expresiile faciale, stimulii sau situaţiile care pot declanşa o emoţie, să înţeleagă conceptul de intensitate şi durată a emoţiei şi ulterior să îşi exprime emoţiile în situaţii sociale, în maniere acceptabile, astfel încât să obţină rezultate pozitive.

Cum este dovedită eficacitatea programelor de training în ceea ce priveşste înţelegerea şi recunoaşterea emoţiilor?

Training-urile (Sprung et. all, 2015) de înţelegere a emotiilor s-au dovedit a fi eficiente, astfel copiii au învăţat să recunoască aspectele externe ale emoţiilor (ex. expresii faciale sau stimuli care declanşează o emoţie), mentale (ex. emoţii ascunse, emoţii bazate pe dorinţe sau convingeri proprii) şi reflective (înţelegerea reglării unei emoţii, emoţii morale).

De asemenea, programele axate pe recunoaştere emoţiilor şi învăţarea abilităţilor de auto-reglare emoţională, precum Early HeartSmarts Program şi Head Start REDI, s-au dovedit a fi extrem de eficiente ca impact asupra dezvoltării copilului, după cum arată şi studiile ce au măsurat impactul (Bradley et. all, 2009; Bierman et. all, 2014).  Astfel, într-un training pilot Early HeartSmarts Program, s-au obţinut îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte dezvoltarea competenţelor sociale/emoţionale, cognitive şi de limbaj. Totodată, în cadrul programului Head Start REDI, 365 de copii au înregistrat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte angajarea în cadrul procesului de învăţare, compeţentele sociale, rezolvarea de probleme şi reduceri ale comportamentelor disruptive.

Aşadar, reglarea emoţională este o abilitate necesară pentru a fi dezvoltată la preşcolari în vederea creşterii şanselor reuşitei şcolare, a bunei relaţionări în cadrul climatului şcolar, precum şi a capacităţii de a fi pregătit pentru şcolaritate.

Distribuie

Your Website Title

Trainingurile auto-reglării emoţionale pentru copii

roxanaghita No Comments

Parenting

Psihologia dezvoltării copilului, creşterea şi educarea acestuia.


Trainingurile auto-reglării emoţionale pentru copii

Cât sunt de eficiente? Ce dovezi există în acest sens?

Reglarea emoţională la copil poate fi definită ca abilitatea acestuia de a-şi identifica, înţelege şi integra informaţia emoţională şi de a se comporta în acord cu ea şi cu situaţia socială dată. Numeroase studii prezentate şi în articolele anterioare, au demonstrat rolul şi importanţa reglării emoţionale în ceea ce priveşte succesul şcolar la copil(Voltmer& von Salisch,2017; Blair&Raver, 2015; ), creativitatea(Vinichiuk et al., 2016; Ijzerman et al., 2014; Kashapov et. al., 2016), reducerea agresivităţii((Donahue, Goranson, McClure, & Van Male, 2014; Garofalo & Velotti, 2017;Blossom, Fite, Frazer, Cooley, & Evans, 2016) şi comportamentul pro-social(Trentacosta& Fine, 2009; Benita, Levkovitz& Roth, 2017 ). Aşadar o concluzie pe care o putem formula este aceea că reglarea emoţională este o componentă importantă care asigură dezvoltarea armonioasă a copilului pe plan social, cognitiv şi academic.

Întrebarea pe care probabil mulţi părinţi şi-o adresează este cât de eficiente sunt trainingurile de auto-reglare emoţională sau modulele de dezvoltare personală pentru copii ce au acest obiectiv şi ce dovezi există în acest sens?

Un astfel de program de training este Early HeartSmarts, care a fost adresat profesorilor în ceea ce priveşte metode prin care să ajute copiii preşcolari din cadrul clasei să îşi recunoască şi să îşi auto-regleze emoţiile, pe o perioadă de un an de zile, folosind un grup de control. Rezultatele studiului au sugerat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte dezvoltarea socio-emoţională, fizică, cognitivă şi lingvistică a copiilor ce au beneficiat de metodele de auto-reglare emoţională facilitate de către profesori, comparativ cu cei din grupul de control.(Bradley, R., Galvin P., Atkinson, M., Tomasino D., 2012)

Un alt program similar este programul Second Step, axat pe învăţarea unor abilităţi sociale şi emoţionale la copiii şcolari. Studiul(Frey K et al., 2005) ce a urmărit efectele programului, a demonstrat faptul că cei ce au participat la acest program de învăţare a abilităţilor de reglare emoţională şi dobândire a unor abilităţi sociale, au fost mult mai predispuşi să prefere obiective prosociale, pozitive, s-au comportat mai puţin agresiv şi au dat dovadă de mai multă cooperare. Ca metode folosite, s-au utilizat auto-raportări, evaluare oferită de profesor şi observarea în situaţii de conflict a copiilor.

Pentru copiii ce prezintă anxietate, unul dintre cele mai eficiente programe de intervenţie terapeutică este Programul Coping Cat, ce are la bază o abordare cognitiv-comportamentală a anxietăţii prin psihoeducaţie, tehnici de relaxare, restructurare cognitivă şi expunere. Pe lângă acest conţinut, programul Coping Cat implică şi elemente de recunoaştere şi reglare emoţională. Un studiu ce evaluează eficienţa acestui program demonstrează că participanţii(copii cu vârste cuprinse între 7-13 ani), au cunoscut îmbunătățiri în ceea ce priveşte simptomatologia anxietăţii, înţelegerea emoţiilor şi abilităţile de reglare emoţională, precum şi funcţionarea generală.(Kendall P., Suveg C., Comer J., Robin J., 2006)

Un alt program de training axat pe reglare emoţională este Emotional Regulation Training, adresat adolescenţilor cu simptome specifice tulburării de personalitate borderline şi celor cu dificultăţi de reglare emoţională. Acest program are ca scop construirea unor metode de coping adaptative pentru situaţii de instabilitate emoţională şi factorii stresori de zi cu zi, precum şi educarea adolescenţilor în ceea ce priveşte faptul că ei au puterea de a alege şi decide asupra modului în care reacţionează când sunt stresaţi. Studiul ce a măsurat eficienţa acestui program, a dovedit o creştere semnificativă a simţului de auto-control asupra propriilor stări emoţionale, precum şi reducerea simptomatologiei specifice tulburării de personalitate borderline ca urmare a acestui program de intervenţie axat pe reglarea emoţională.(Schuppert et al., 2009)

De interes este faptul că programele de reglare emoţională sunt foarte eficiente când vine vorba chiar de părinţi. Un exemplu concludent îl reprezintă Programul de Parenting Raţional Pozitiv(David O., Capris D., Jarda A., 2017), dezvoltat chiar în România, care se adresează părinţilor şi s-a dovedit eficient prin reducerea tulburărilor de internalizare şi externalizare la copil.

În concluzie, programele de auto-reglare emoţională, fie că sunt adresate direct copiilor sau părinţilor şi profesorilor, au efecte benefice în ceea ce priveşte dezvoltarea armonioasă a copilului pe plan social, şcolar şi chiar în cazul reducerii simptomatologiei clinice. Un copil ce învaţă şă îşi recunoască, să îşi accepte şi să îşi regleze emoţiile, are şanse mai mari să fie un adult echilibrat emoţional, încrezător şi cu relaţii sociale pozitive.

Efecte pozitive

Programele de auto-reglare emoţională au efecte benefice în ceea ce priveşte dezvoltarea armonioasă a copilului pe plan social, şcolar şi chiar în cazul reducerii simptomatologiei clinice. pozitive

EFECTE PE TERMEN LUNG

Un copil ce învaţă şă îşi recunoască, să îşi accepte şi să îşi regleze emoţiile, are şanse mai mari să fie un adult echilibrat emoţional, încrezător şi cu relaţii sociale pozitive.

Distribuie

Your Website Title